Peştera Huda lui Papară este peştera din Munţii Trascăului, care cumulează toate superlativele pentru această grupă montană şi nu numai: cea mai lungă, cea mai denivelată, cea mai dificilă, cu cea mai mare sală, cu cea mai înaltă galerie, cu cel mai lung curs subteran, cu cel mai mare debit, cu cea mai mare cascadă, cu cea mai mare colonie de lilieci din Europa, cu cele mai lungi şi mai numeroase excentrite, cu cel mai mare depozit de chiropterit din România.

Huda este un regionalism ce înseamnă groapă, gaură în pământ, peşteră sau adăpost,. Papară poate avea la origine latinul papa ce înseamnă conducator religios, preluat în limbile "barbare" papar. Deci Huda lui Papară ar putea înseamna adăpostul, casa conducatorului religios. În preistorie, şi în vremea dacilor peştera a fost folosită ca locuinţă şi loc de cult. Nu departe, la nici 20, respectiv 10 km distanţă se află ruinele a două importante cetaţi dacice, Piatra Craivii(unde se crede că Decebal şi-a pus capăt zilelor) şi Cetea. Zamolxes, zeul dacilor s-a retras într-o peşteră din Trascău, cea mai mare şi mai vizibilă. Aceasta ar putea fi Huda lui Papară. Preluat din latină, modelat în română a rezultat Huda lui Papară.

Mai sunt şi câteva explicaţii umoristice care leagă substantivul papară de omletă , născocite de ghizii inventivi care au administrat peştera în anii '80, poate şi datorita faptului ca proprietarii terenului pe care se află intrarea în peşteră au purtat porecla de Papară.

Peştera a fost amenajată pentru vizitare in 1986 dar amenajarea a fost distrusă în întregime de viituri. Nu are ghid şi vizitarea ei poate fi facută numai de speologi foarte experimentaţi. Peştera este o capcană care poate surprinde orice echipă în caz de ploaie torenţială în poljia de la Vânătările Ponorului sau topirea bruscă a zăpezii.

În anul 1980 o echipă de la Polaris Blaj condusă de Viorel Luduşan este surprinsă de o viitură cauzată de topirea zăpezilor în Labiritul Luduşan pe care tocmai îl descoperiseră. Reacţia rapidă a speologilor, buna lor pregatire şi faptul că Viorel Luduşan cunoştea foarte bine peştera, i-a salvat.

Situaţia se repetă în 2010 cand 3 speologi de la Geoda Târgu Mureş sunt surprinşi de viitură aproape de intrarea peşterii în Sala Minunilor. Sunt scoşi după 24 de ore de echipele salvamont alertate de colegii rămaşi afară.

Echipament necesar: costum impermeabil, barcă, coardă, surse de lumină.