lacurile Bailor Sarate Turda (lacul Roman, Fara fund, Csiky si Privighetoarei)

lacurile Ocnei (lacul Durgau, Dulce, Ocnei, Rotund, Sulfuros si Carolina)

Formarea lacurilor a fost posibila datorita predominantei rocilor argiloase-marmoase, impermeabile si faptului ca in badenian suprafetele de aflorare sunt extrem de reduse. Din aceste cauze, izvoarele ce apar la zi din masa depozitelor badeniene, se gasesc in imediata vecinatate a masivelor de sare sau in aplexul structurilor anticlinale, ca urmare a tectonicii diapire, care inlesneste circulatia apei in lungul deranjamentelor rupturale ce insotesc diapirismul sarii.

Apa care circula prin depozitele badeniene, provin din precipitatii sau prin infiltrare din acumularile acvifere existente in stiva formatiunilor bugloviene, situate deasupra.

Circulatia apei in zona de aparitie la zi a masivelor de sare si venirea ei in contact nemijlocit cu masa sarii, duce la intensa mineralizare a acesteia, in urma precesului de levigare a clorurii de sodiu. Astfel, cantitatea destul de mare de apa, de provenienta meteorica, infiltrata prin depozitele ce acopera spinarea sarii, intalnita cu ocazia lucrarilor de canalizare a Bailor Sarate Turda - apa care stagneaza pe suprafata sarii si dizolva din masa acesteia pana la saturatie – prezinta o concentratie de 27% NaCl.

Suprafata sarii, descoperita de aceste lucrari, prezinta datorita fenomenului de dizolvare a apelor de infiltratie, un aspect santuit, neregulat, cu denivelari ce depasasc uneori 1 m (i. Maxim, 1937).

Lacurile Sarate existente in zona Turda provin din umplerea cu apa din precipitatii a vechilor excavatii practicate, in scopul exploatarii sarii, la partea superioara a masivului, apa care prin  procese de dizolvare a sarii din peretii si de pe fundul acestor goluri, a ajuns la un inalt grad de mineralizare.

Sapte din cele 15 lacuri existente sunt folosite in mod curent in cura balneara – unele prezinta fenomenul de heliotermie. Apa acestor lacuri este cloruro-sodica, bicarbonatata, calcica, magneziana, unele hipotone, altele hipertone. Mineralizarea totala este cuprinsa intre 6⁰/₀₀ si 17,86⁰/₀₀ in lacul “Fara fund”. Exista importante zacaminte de namol de turba.

Lacurile Sarate Turda (lacurile romane)

Sub aceasta denumire sunt cuprinse lacurile situate pe spinarea masivului de sare, ce apare la zi – marcat de zona dolinara descrisa – in dreptul orasului Turda (masivul Roman).

Este posibil ca o parte din aceste lacuri sa fi aparut in urma prabusirii si umplerii cu apa a unor vechi exploatari romane dar cele mai multe dinte ele, restranse ca extindere si cu adancime mica, isi datoresc existenta exploatarilor rudimentare, prijeluite de aparitia sarii in imediata apropiere a suprafetei si practicate dupa romani, in timpuri mai recente, prin asa numitele “ gropi de sare “ (salzpurien).

Toate aceste lacuri se insiruie in lungul conturului estic si sud–estic al dolinei, situatia lor marginala datorandu-se, probabil, grosimii reduse in aceasta zona a depozitelor acoperitoare, fapt ce usura exploatarea sarii.

Numarul excavatiilor practicate in decursul timpului, in zona marginala a dolinei este greu de precizat, datorita faptului ca cele mai multe dintre ele, chiar daca au trecut prin stadiul de lacuri Sarate, ulterior au fost colmatate cu material adus de apele de siroire sau in urma activitatilor antropice.

In prezent, in coltul de sud – est si pe latura de est a dolinei, exista 4 lacuri Sarate: lacul (Strandul) Roman, lacul “Fara fund“, lacul Privighetoarei si  lacul Csiky (Cichi), in preajma carora in decursul timpului, a luat fiinta si functioneaza Baile Sarate Turda.

Lacul Roman (Strandul)

Acest lac este cel mai mare si cel mai bine cunoscut lac Sarat din regiune, fiind situat in partea de E a depresiunii, destul de departe de baza taluzului ce o margineste.

Aspectul sub care se prezinta astazi, in urma lucrarilor succesive de amenajare, efectuate cu scopul de a-i regulariza si consolida malurile – in prezent betonate – este probabil destul de departe de forma sa initiala.

Forma lacului, neregulata, prin atasarea la extremitatea uneia dintre laturi a unui bazin pentru copii, se apropie oarecum de un dreptunghi, cu latura lunga dirijata NV-SE, avand dimensiunile de 50x70 m. Aceasta dateaza din anii 1952-1953, cand lacul a fost betonat si compartimentat in patru zone de adancime. Suprafata bazinului, exceptand bazinul pentru copii, este de 3690 m².

Masuratorile batimetrice, efectuate in vara anului 1978, reliefeaza existenta unui fund aproape plat, adancimile apei fiind cuprinse – exceptand bazinul artificial pentru copii – intre 3,15 si 3,75 m. Adancimea de 5,25 m, masurata in coltul de N al lacului, de catre I.Maxim, cu ocazia cercetarilor din 1936, nu a mai fost regasita. A fost, probabil, umpluta in decursul timpului datorita surparii continue a malurilor – inainte de consolidarea lor prin betoane – si dragarii fundului lacului, in cadrul lucrarilor de amenajare.

Volumul bazinului adanc, considerand adancimea medie de 3,56 m, este de 13.136 m³.

Alimentarea lacului este asigurata, in mod natural, din precipitatiile ce cad pe suprafata sa si, probabil, in lungul conturului, prin izvoare sarate provenind din acumularea acvifera existenta la baza depozitelor ce acopera sarea. La aceasta alimentare se adauga cea artificiala, prin apa extasa din lacul “Fara fund“, in scopul folosirii ei in instalatia de bai calde a statiunii si varsarea ei in lacul in discutie.

Cercetarile peloidometrice, executate in vara anului 1978, prin 14 carotaje, dispuse din 10 in 10 m, in lungul a 3 traverse orientate NV-SE si avand intre ele distanta de 15 m, au indicat prezenta pe fundul lacului, in zona sa centrala si nord- vestica, deasupra sarii sau argilei cenusii-nisipoase ce acopera sarea, a unei acumulari de namol negru si negru - cenusiu, uneori slab nisipos, onctuos.

Aspectul neuniform al acestei acumulari, ce  prezinta 3 zone de ingrosare , situate in zona centrala a bazinului, in coltul  de NE si in dreptul laturii sale sud-vestice indica gropile de exploatare a sarii, probabil de adancime nu prea mare,  pe seama carora prin umplerea cu apa, fenomene de disolutie si prabusirea peretilor despartitori, s-a format actualul lac.

Grosimile maxime de namol negru si negru-cenusiu, intalnite in cele 3 depresiuni ale fundului bazinului, sunt de 0,80 m,  in dreptul laturii sud-vestice, 0,60 m, in zona centrala si 0,45 m in coltul de NE.

Forma oglinzii de apa este aproape circulara, usor alungita NE-SV, cu diametrul de aproximativ de 65 m.

Suprafata oglinzii de apa, in vara anului 1978, era de 3.522 m².

Malurile, putin inaltate fata de suprafata apei, prezinta pante inierbate ce cad spre lac sub un unghi de 30-45 grade.

Sub oglinda apei, bazinul lacustru are, in mare, forma unui trunchi de con, cu baza mica indreptata in jos.

Adancimea maxima, intalnita cu ocazia lucrarilor batimetrice executate in vara anului 1978, a fost de numai 11,20 m, fata de cercetari batimetrice mai vechi (I.Viski, 1911 dupa i.Maxim, 1937) ce indicau pentru acest lac adancimea de 19 m. Mentionam ca datorita exploatarii intense a apei sarate din acest lac, pentru nevoile bailor calde, la sfarsitul anului 1977, nivelul apei lacului a scazut cu cca 2 m, fata de nivelul anilor anteriori, iar in perioada de iarna 1977-78 nu s-a refacut decat cu cca 0,30 m.

Alimentarea lacului se face din precipitatiile ce cad pe suprafata lui si a micului sau bazin de receptie, din apa liniei de izvoare, cu debite reduse, ce apar la baza taluzului care inconjoara lacul, mai ales in partea sud-vestica a conturului sau si probabil din izvoarele Sarate, provenind din acumularea acvifera existenta, pe spinarea sarii, care debuteaza in lac sub nivelul acestuia.

Volumul de apa din lacul “Fara fund“, calculat pe baza batimetriei trasate in urma masuritorilor de adancime efectuate in vara anului 1978 este de 19.100 m³.

Cercetarile peloidometrice, efectuate prin practicarea a 10 carotaje, dispuse pe 3 profile orientate NV-SE, transversal pe lac, distanta intre profile fiind de 15-20 m, iar a punctelor de carotaj in lungul profilelor de 10-15 m, au pus in evidenta – in zona centrala a lacului – o acumulare de namol, a carei grosime atinge 0,80 m. Aceasta acumulare este constituita, la partea superioara, din namol negru, fin, onctuos, ce trece spre baza la namol negru-cenusiu sau cenusiu, de asemenea onctuos. La partea inferioara, sub namolul cenusiu, carotajele au interceptat o argila cenusie nisipoasa.

Conturul sinuos al malurilor lacului, nu se incadreaza intr-o forma geometrica regulata, dar – avand in vedere alungirea sa pe directia N-NV si S-SE – oglinda de apa a acestuia ar putea fi asemuita unui dreptunghi, cu lungimea de cca 85 m si latimea de cca 60 m.

Suprafata lacului, masurata pe baza ridicarilor din vara anului 1978 este de 4.908 m².

Bazinul lacustru are aspectul unei doline, cu fundul mult largit si malurile sterse. Adancimea maxima intalnita –in vara anului 1978- este de 5,66 m, comparabila cu cea masurata de i.Maxim in anul 1936 (vezi schita batimetrica – Lacul Csiky - ANEXA 11)..

Volumul lacului, calculat pe baza curbelor batimetrice trasate in urma masuratorilor efectuate in vara anului 1978 este de 11.187 m³.

Alimentarea lacului este asigurata – in afara de precipitatiile ce cad pe suprafata lui – de izvoarele nemineralizate ce apar in lungul unei parti din conturul sau vestic, sudic si estic – puse in evidenta de vegetatia specifica, ce bordeaza malurile izvoarelor ce dreneaza acumularea acvifera locala, din depozitele deluviale de la baza taluzului dolinei.

Cercetarile peloidometrice, executate prin 4 carotaje, dispuse pe doua profile – orientate N-NV si S-SE precum si V-SV si E-NE – transversal pe lac, au pus in evidenta pe fundul acestuia, in zona sa centrala, o acumulare de namol negru si negru-cenusiu, onctuos, cu o grosime maxima de 0.35 m, dispusa pe un strat bazal format din namol cenusiu in curs de argilizare sau argila cenusie.

Dispunerea pe teren a 5 dintre aceste lacuri in lungul unei linii dirijate N-S, situata pe versantul estic al vaii sarate, pe bordura de rasarit a masivului de sare, indica clar ca exploatarea masivului a inceput pe aceasta margine, ocnele – prin prabusirea carora au luat nastere lacurile – fiind insiruite liniar, cu posibile legaturi intre ele. Ocnele mai noi, cu aceeasi dispozitie liniara, orientate N-S, sunt amplasate pe malul vestic al Vaii Sarate, deci pe cealalta margine – apuseana – a masivului.

Plasarea exploatarilor pe doua aliniamente, indica doua perioade in exploatarea masivului: una mai veche reprezentata de ocnele din E si alta mai noua, ce ajunge pana in zilele noastre reprezentata de ocnele din V.

Actualele lacuri au luat nastere prin prabusirea acoperisului si umplerea cu apa a exploatarilor foarte vechi, dintre care unele, pot proveni inca din epoca romana. Unul singur este situat in afara seriei, fiind asezat la extremitatea sudica a ocnelor vestice, facand parte din exploatarile mai noi. (I.Maxim , 1937).

Principalele lacuri sunt :

Lacul Carolina

Lacul Durgau

Lacul Ocnei

Lacul Rotund

Lacul Dulce

Surplusul de apa din lacurile Durgau, Sulfuros, Ocnei si Rotund alimenteaza Valea Sarata fiind situate pe versantul SE al vaii, cu exceptia lacului Durgau, care se afla la obarsia acesteia.