Exploatarea sistematica a zacamantului, la inceput prin lucrari miniere de suprafata si mai apoi in subteran, incepe in perioada ocupatiei romane in Dacia, avand un rol economic fundamental in dezvoltarea localitatii Potaissa.

In primul document cunoscut pana in prezent cu referire la Transilvania, emis de cancelaria maghiara in anul 1075, este mentionata vama ocnelor de sare “la cetatea ce se cheama Turda...”, iar la 1 mai 1271 este pomenita documentar Ocna de la Turda.

Comisarii regali Paulus Bornemisza si Georgius Wernher, in raportul intocmit in primavara anului 1552, declara ocna de sare de la Turda ca fiind cea mai importanta din Transilvania.

In anul 1690, sunt incepute primele lucrari miniere de deschidere pe amplasamentul salinei actuale, materializate prin puturile din cupola camerei de mina “Sf. Terezia”.

In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in anul 1867, mineralogul clujean Johann Fridwaldszky spunea despre Ocna de la Turda in lucrarea sa MINERO-LOGIA MAGNI PRINCIPATUS TRANSILVANIAE  ca “este atat de vestita incat aproape ca nu are egal in intregul rasarit”

Dupa primul razboi mondial exploatarea sarii devine monopol de stat, firme cu capital particular neavand dreptul de concesiune si exploatare a sarii in Romania.

Din punct de vedere al fortei de munca utilizata, in salina de la Turda, la fel ca in toate salinele din Transilvania, nu s-a folosit niciodata munca lucratorilor privati de libertate. Sarea a fost exploatata de oameni liberi, a caror angajare se facea pe o perioada de un an, contractul fiind incheiat la 7 ianuarie. Salariul unui taietor de sare era de 12 florini pe an. Taietorii de sare mai primeau toti impreuna, la cele patru sarbatori, un butoi de vin, un bou si 100 de paini.

Dupa inchiderea salinei, in anul 1932, aceasta intra intr-o perioada de uitare pana in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand ea este redeschisa si utilizata de populatia orasului ca adapost antiaerian.

Din anul 1991, Salina Turda a fost a fost declarata “mina muzeu”. Actualmente, Salina cuprinde: “Galeria Franz Josef” cu o galerie sapata in steril, in lungime de 526 m si Salina propriu zisa, care cuprinde “Mina Iosif”, “Camera Cailor“ (Masina de extractie), Camera “Putului de extractie“, “Camera Altarului”, “Mina Tereza”, “Mina Rudolph”, “Mina  Gizela”, “Mina Anton” si planul inclinat (a doua cale de acces in salina) legate intre ele prin galerii.

Mina Iosif  (Sala Ecourilor): Mina clopot cu o adancime de 78 m , de la cele doua balcoane aflate in surplomba, iar pana sus, cele doua suitoare care ajung la exterior au cca 25 m. Mina are doua efecte speciale: acustic si vizual (reverberatia sunetului pana la 16 ecouri).

Camera Cailor: Masina de extractie se numeste “manej” sau “crivac” si a fost construita din lemn de brad in anul 1815. Masina are 4 brate care era actionat de 1 sau 2 cai in schimburi.

Camera Putului de extractie: Putul de extractie al minei Rudolf a fost inceput in 1854 si are o adancime de circa 100 m.

In Camera Altarului se facea apelul muncitorilor inainte si dupa terminarea schimbului. Copiii, pe timp de noapte, ridicau bulgarii de sare, faceau curatenie in salina, iar ziua manau caii si distribuiau uneltele si felinarele muncitorilor.

Altarul a fost sculptat in sare pentru servicii religioase si rugaciuni inaintea schimbului. Odata pe saptamana era oficiata o slujba religioasa de catre un preot, la aceasta slujba participand sefii salinei. Erau invitati si nobilii. Acestia intrau in salina pe scara “Bogatilor”, care conduce la suitorul  minei Teresa. De jur imprejurul scarii exista o constructie de lemn, care dateaza din jurul anului 1700 si care, cu timpul, a fost acoperita cu depuneri de sare.

Mina Teresa: Este a doua mina clopot, cu o adancime de 90 m de la balcon si 112 m de la suprafata. Pe vatra se gaseste un lac subteran de 48 m adancime si 70 m diametru si o insula de sare care are 5 m inaltime.

Mina Rudolf: Este o sala de extractie trapezoidala, inceputa in anul 1867. Lungimea vetrei este de 80 m , latimea de circa 50 m iar in adancime se coboara 40 m pe scari din lemn de brad, 13 etaje si fiecare are marcat pe perete anul in care acestea au fost sapate.

In partea superioara, se afla doua balcoane fixate pe grinzi. Ele au fost construite cu scopul de a supraveghea munca si a verifica starea peretilor. Pe peretele nordic s-au format de-a lungul timpului stalactite de sare datorita infiltratiilor de apa. Viteza de crestere este de 2cm/an. Dupa o lungime de 3 m, din cauza greutatii, acestea se rup. Pe pereti se pot vedea urme de taiere manuala a sarii.

Mina Ghizela: Este o sala ce urma sa fie simetrica cu mina Rudolf. Lucrarile au inceput in sec. XIX si au incetat in anul 1932, anul in care exploatarea de sare a luat sfarsit. In prezent, sala este inundata, apa favorizand cresterea cristalelor (de aici denumirea de “Sala Cristalelor”).

Mina Anton: Este o mina clopot cu diametrul de 77 m si o inaltime de 75 m pana la galerie si 108 m pana la suprafata.

Salina Turda  a reintrat in circuitul turistic din luna ianuarie 2010.

Lucrarile de modernizare au vizat mai multe obiective ale salinei. La mina Rudolf a fost construit un amfiteatru de 80 de locuri, pentru concerte si auditii muzicale. Tot acolo a mai fost construit un teren de golf si un teren de sport. Mina a fost dotata cu un lift modern, care asigura o vedere panoramica a acestui spatiu al Salinei. La mina Terezia, turistii pot face, de-acum, o plimbare cu barca, de la noul debarcader, construit special in acest sens. Mina Ghizela a fost transformata in baza de tratament moderna, unde este asigurata asistenta de specialitate si un cabinet medical. O cura de aer salin dureaza cel putin 30 de minute pe zi, intr-un interval cuprins intre 7-12 zile.